Fara a avea pretentia unei demonstratii stiintifice, in continuare punctam principalele elemente care ne-au determinat sa consideram decizia de casatorie in categoria celor complexe si de risc. In primul rand, decizia de casatorie are drept scop alcatuirea unui cuplu pentru o perioada indelungata, nedeterminata, format dintr-un barbat si o femeie, fiecare constituind o individualitate, cu scopuri, aspiratii, calitati si defecte proprii. Acestia prezinta anumite caracteristici fizice, intelectuale, de caracter, etc., adesea dificil de cunoscut si de evaluat cu exactitate.
Pe fondul acestor diferente individuale, se constata ca ceea ce asteapta realmente fiecare persoana de la casatorie, de la sot si respectiv sotie, nu coincide integral. Un alt element care trebuie avut in vedere se refera la faptul ca majoritatea caracteristicilor personale - starea sanatatii, infatisarea, nivelul de cunostinte, etc. - se schimba intr-o masura apreciabila pe parcursul casatoriei, nu de putine ori in moduri si ritmuri dificil de anticipat. Pe parcursul casatoriei, intervin evenimente neprevazute - personale, familiale ori sociale - mai mici sau mai mari (imposibilitatea de a avea copii, imbolnavirea unuia dintre soti, schimbarea profesiei sau locului de munca, atasamentul spontan fata de alta persoana de sex opus, etc. ), care pot modifica premisele pe care s-a bazat casatoria si conditiile in care aceasta se manifesta.
Argumentarea complexitatii si riscului implicat de casatorie nu are drept scop promovarea abordarii "fie ce-o fi", a "casatoriei la noroc". Dimpotriva, in opinia noastra, aceste elemente pledeaza pentru fundamentarea deciziei de casatorie pe o aprofundata analiza de natura sa asigure diminuarea riscului, inerent, deciziei de casatorie.
Pentru aceasta este necesar, in primul rand, o cunoastere aprofundata atat a propriei persoane cat si a partenerului. Printre principalii factori indicati sa fie luati in considerare mentionam: intensitatea sentimentului propriu fata de cealalta persoana; intensitatea sentimentului celeilalte persoane fata de propria persoana; infatisarea; caracterul; starea sanatatii; temperamentul; comportamentul cotidian; varsta; intelegerea sexuala; conceptia despre viata; principalele obiective urmarite in viata; profesia; postul ocupat; starea civila; existenta copiilor; obligatiile familiale; perspectivele profesionale; starea materiala.
Pentru ambele persoane implicate, factorii trebuie examinati corelativ, stabilind pentru fiecare dintre acestea identitatile, asemanarile si diferentele dintre ele. In vederea unei riguroase evaluari se recomanda o studiere aprofundata atat a propriei persoane cat si a celeilalte. Informatii detaliate privind persoana respectiva se pot obtine cu ajutorul mai multor modalitati: discutii directe cu aceasta; observarea directa a deciziilor si a comportamentului sau cotidian; regizarea anumitor situatii pentru a testa modul de a gandi, actiona si comporta a respectivei persoane, atunci cand exista dubii in legatura cu anumite defecte ale acesteia (de ex. betiv sau afemeiat etc.); discutii cu prietenii, rudele, colegii respectivei persoane. Este indicat sa se acorde atentie nu numai persoanei in sine ci si relatiilor si comportamentului sau in familie, la scoala sau serviciu si in societate. Referitor la factorii mentionati, consideram ca sunt necesare doua precizari. In primul rand ca lista prezentata nu e nici exhaustiva nici obligatorie. Fiecare poate renunta sau adauga alti factori in functie de masura in care apreciaza ca prezinta importanta pentru sine si cealalta persoana. Factorii considerati este recomandabil sa fie divizati in doua categorii: prioritar pentru persoana respectiva, deci care au o influenta decisiva asupra deciziei de casatorie si complementari, ce prezinta o anumita importanta, dar care nu conditioneaza hotarator decizia finala. Aceasta divizare trebuie efectuata in functie de caracteristicile fiecarei persoane, de conceptia pe care aceasta o are despre sot (sotie) si familie si in general despre viata.
In adoptarea deciziei privind casatoria este recomandabil sa se respecte mai multe reguli:
a) viitorul sot sau viitoarea sotie sa corespunda integral sau la un nivel foarte ridicat in ceea ce privesc elementele decisive pentru propria persoana si din care fara indoiala ca nu pot sa lipseasca sentimentele reciproce, conceptia despre viata, principalele obiective urmarite in viata si altele;
b) diferentele dintre cele doua persoane implicate sa fie cat mai reduse si pentru factorii considerati complementari;
c) intensitatea anumitor calitati ale uneia dintre cele doua persoane poate compensa intr-o anumita masura absenta sau nivelul redus al altora mai putin importanti;
d) partenerul care are ascendent psihic si intelectual asupra celuilalt poate - mai ales la o varsta tanara - sa-i remodeleze partial caracteristicile, daca din punct de vedere al factorilor esentiali exista suficiente corespondente si identitati.
Reusita unei casatorii nu depinde numai de rationalitatea deciziei pe care se bazeaza. O buna decizie de casatorie asigura doar premisele indispensabile pentru o casnicie fericita. Transformarea acesteia in realitate prin asigurarea unui camin trainic si predominarea satisfactiilor obtinute de fiecare dintre cei doi soti este conditionata si de respectarea cotidiana a mai multor reguli de conduita stabilite de comun acord, prin buna intelegere, de catre ambii soti.
Cu titlu exemplificativ enuntam urmatoarele reguli care, in opinia noastra, ar trebui avute in vedere in orice casnicie:
a) pastrarea cat mai mult posibil a modului de a gandi si actiona din perioada precedenta in care s-au pus bazele casatoriei;
b) respectarea demnitatii, a aspiratiilor, gesturilor, si in general a personalitatii celuilalt;
c) impartirea rationala si echitabila intre sot si ulterior copii a rezolvarii treburilor gospodaresti, educative, etc. in cadrul familiei;
d) evitarea reactiilor pripite si dure la comportamentul sotului (sotiei) care irita, reactii care pot provoca rani sufletesti persistente si contrareactii similare;
e) adoptarea cat mai frecventa de decizii, actiuni si comportamente care fac placere deosebita sotului sau sotiei;
f) evitarea deciziilor, actiunilor si comportamentelor care provoaca direct sau indirect insatisfactii celuilalt membru al cuplului;
g) evitarea neglijarii sotului (sotiei) in favoarea copiilor si viceversa;
h) evitarea pe cat posibil de a locui in comun cu parintii unuia dintre soti;
i) acordarea unui tratament similar parintilor, rudelor si prietenilor proprii si ai sotului (sotiei);
j) discutarea cu calm si tact a neintelegerilor ivite in cadrul familiei, situand pe primul plan sentimentele, aspiratiile si interesele comune ale sotilor.
Regulile de mai sus nu fac de fapt decat sa concretizeze regulile de conduita generala rationala.
Sursa: Arta de a decide singur - Ovidiu Nicolescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu